Mediul social si etapele pana la actul de guvernare

VOX POPULI VOX DEI

În ceea ce priveşte actul de guvernare, trebuie analizată evoluţia structurată de la ideea de bază a unui concept, până la exercitarea propriu-zisă a actului de guvernare. De fapt, această evoluţie este naturală şi începe din observarea mediului social, prin analizarea comparativ – analitică a tot ceea ce influenţează pozitiv şi (mai ales) negativ acest mediu. Pentru a simplifica filozofia care stă la baza apariţiei unui curent politic (doctrină) este necesară analiza constructivă a planului necesar de parcurgere a drumului de la idee până la exercitarea puterii:

  • Observaţia
  • Analiza
  • Identificarea lacunelor
  • Definirea principiilor şi valorilor
  • Conceptul (doctrina)
  • Argumentarea
  • Formarea unui grup politic (asocierea)
  • Dezvoltarea planificată a structurilor
  • Câştigarea alegerilor
  • Implementarea – aplicarea doctrinei în actul de guvernare

Se vede foarte clar faptul că apariţia unei doctrine noi sau a unui partid politic nou, este doar efectul social cauzat de observarea fenomenelor neplăcute ale mediului social. Dorinţa de a perfecţiona condiţiile de trai pe plan spiritual sau material este motorul vital al tuturor filozofiilor care conduc la necesitatea modificării actului de guvernare. Filozofiile care stau la baza doctrinelor sunt influenţate de modul în care se doreşte ca intervenţia în actul de guvernare să rezolve lacunele care permit crearea de probleme. Bineînţeles, chiar dacă aceste filozofii rezistă presiunilor exercitate de alte filozofii, ele trebuiesc ajustate mereu pentru a face faţă schimbărilor permanente, ajustărilor permanente ale mediului social pentru perioada la care se referă.

Observaţia mediului social, de la care începe viitorul act de guvernare, este de fapt confruntarea directă cu problemele zilnice. Aceste probleme pot fi mai mult sau mai puţin numeroase, dar au un punct comun şi anume proasta gestionare pe care o exercită actul de guvernare. Perpetuarea proastei gestionări duce la acutizarea problemelor, iar observaţia acestui fenomen provoacă o reacţie de nemulţumire. Aici se produce prima fază de intervenţie a intelectului uman, care trebuie să reacţioneze raţional pentru a înţelege ceea ce se întâmplă.

Analizarea corectă şi raţională a problemelor cu care se confruntă mediul social este o etapă importantă pe care trebuie să o parcurgă observatorul. Alte influenţe decât cele ale raţiunii în analizarea mediului social pot să genereze reacţii radicale ce conduc de cele mai multe ori la acte de violenţă. În acest caz, mediul social nu mai poate fi guvernat pe baze doctrinare, se produce o ruptură puternică între guvernanţi şi guvernaţi, iar rezolvarea problemelor sociale se va face doar prin schimbarea radicală de sistem. Politicul este falimentar şi schimbarea bruscă riscă să se producă lipsită de raţiune. Demagogia înlocuieşte doctrina iar politica trebuie să-şi ajusteze viziunea pentru a redemara actul de guvernare, ceea ce se produce cu întârziere. O analiză raţională a mediului social este deci absolut necesară, mai ales dacă se produce preventiv.

Identificarea lacunelor cu care se confruntă mediul social este o etapă de pregătire pe care observatorul se bazează atunci când reflectă retroactiv efect – cauză – lacună. De obicei, lacunele pot fi generate de greşeli care nu au nimic de-a face cu actul de guvernare. Aceste lacune pot fi generate de acte normative care nu au fost bine concepute sau nu mai sunt de actualitate, pot avea cauze umane, cum ar fi de exemplu coruperea mai mult sau mai puţin instituţionalizată sau pur şi simplu incompetenţa mai mult sau mai puţin generalizată. Iar lista poate continua. Ceea ce este important, este ca identificarea lacunelor să se producă pe perioada sau cât mai rapid după efectuarea analizei mediului social, astfel încât timpul de reacţie să fie scurtat, pentru a nu permite radicalizarea ideilor.

Din această fază, observatorul se transformă într-un viitor posibil politician. El defineşte principiile şi valorile care trebuiesc respectate pentru ca mediul social să nu mai sufere. În general, aceste principii sunt la îndemâna tuturor, dar nu sunt aplicate din cauza lacunelor cu care mediul social se confruntă. Observatorul (viitorul om politic) este cel care filozofează pe marginea lacunelor şi tot el este cel care propune modul în care aceste lacune ar putea fi rezolvate. Observatorul trebuie să-şi finalizeze munca şi să încerce să caute ajutor pentru a rezolva lacunele din mediul social.

Pentru a rezolva lacunele din mediul social, observatorul trebuie să-şi finalizeze mai întâi munca, prin definirea unei doctrine. Această doctrină este de fapt un plan construit pe baza ideilor, conceptelor şi principiilor deduse din munca depusă în etapele anterioare. Doctrina reprezintă o filozofie menită să explice de ce, cum, pentru cine, pentru ce este necesară o intervenţie de corectare a mediului social. Este foarte posibil ca observatorul să nu se transforme niciodată într-un om politic, dar observaţiile sale şi doctrina pot fi preluate imediat de alţi observatori sau pot rămâne în stare latentă până când acest lucru se va întâmpla. Important este faptul că există.

Momentul în care doctrina este activată pentru a fi pusă în practică, este un moment foarte dificil. Mediul social este stăpânit de alte curente, cu alte doctrine mai mult sau mai puţin sofisticate. De obicei, apariţia unei mişcări politice sau a unei doctrine noi, nu este o întâmplare, ele producându-se pe baza principiului cauză – efect, deci sunt un produs al necesităţii de intervenţie în refacerea mediului social. Argumentarea necesităţi de implementare a noii doctrine sau de apariţie a unui curent politic nou, trebuie să fie bine pregătită, pentru a realiza următorul pas, fără de care nu se poate realiza definitivarea aplicării conceptului (doctrinei). Trebuie aplicată forţa argumentului, nu argumentul forţei.

Una dintre cele mei importante faze începe abia în momentul în care se pun bazele primei faze ale aplicării conceptului (doctrinei). Aici intrăm în partea pragmatică, cea de realizare a primei asocieri pe baze doctrinare, a unor persoane (politicieni) care doresc să aplice conceptul. Se naşte partidul politic. Asocierea intră în faza obţinerii personalităţii juridice. Este de asemenea o fază deosebit de importantă pe care trebuie să o parcurgă un partid politic pentru a putea intra în faza care va reda dimensiunea acceptului noului concept sau al noii formaţiuni politice.

După obţinerea personalităţii juridice, noul partid politic trece prin faza de propagare a conceptului (doctrinei) şi câştigarea simpatiei şi al sprijinului unei părţi a oamenilor care formează mediul social. Acest sprijin este reflectat mai mult sau mai puţin de rezultatul obţinut cu ocazia participării la alegeri. Cu cât sprijinul este mai mare, cu atât mai mari sunt şi şansele ca principiile şi valorile care au stat la baza conceptului doctrinar şi al programului enunţat să fie mai bine reprezentate şi implementate. Dar nici această fază nu este suficientă pentru a garanta implementarea a cât mai mult din ceea ce se doreşte, dacă nu se finalizează proiectul politic prin participarea la cela mai importantă dintre fazele necesare:

Actul de guvernare. Puterea politică constă în capacitatea de exercitare a influenţării actului de guvernare într-un procent cât mai hotărâtor, în scopul de a stăpâni mijloacele cu care se pot aplica corecţiile necesare mediului social aşa cum a fost conceput acest act încă de la momentul observării lacunelor. Puterea politică poate fi măsurată nu prin puterea de a face, ci prin analizarea rezultatului actului de guvernare. Puterea politică aparţine doar celui la care rezultatul se referă şi reflectă exact intenţiile actului de guvernare.

Iată deci care este motivaţia principală a electoratului de a pretinde reguli care să garanteze faptul că nimeni şi nimic nu poate abuza de dreptul elementar de delegare a unei formaţiuni politice sau, după caz, al unei persoane, de a denatura şi demonetiza rezultatul final al actului electoral. Se poate observa cât de dificil este parcursul de la observaţie până la actul de guvernare. Înşelarea electoratului prin manevre post-electorale care duc la deturnarea rezultatului real al alegerilor, influenţează negativ mediul social, conducând în final la iniţierea actului de observare a lacunelor cu care mediul social se confruntă.

Pentru eficientizarea actului de guvernare şi pentru protejarea mediului politic de posibile probleme create din incompetenţă, au fost create diverse studii de bază pentru oamenii politici care să le deschidă spectrul de percepere al participării la actul de guvernare, al responsabilităţilor care le revin şi al modului în care aceştia trebuie să se comporte visa-vis de valorile şi principiile enunţate. Aşa s-a născut o nouă ştiinţă: Politologia.

Niciun comentariu

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Sorry, the comment form is closed at this time.

TunePlus Wordpress Theme